Definirea măsurilor specifice grupului ţintă şi zonei de implementare

Sondaj de opinie

Într-o societate democratică, sondajele de opinie sunt, o parte inseparabilă a vieţii societăţii, un reper în evaluarea diverselor elemente ale vieţii comunităţii.Sondajul este o formă „populară” de anchetă, axată pe o problematică ce stârneşte un interes general şi ale căror rezultate sunt aduse la cunoştinţă publicului sub o formă accesibilă, utilizându-se reprezentări grafice ale frecvenţelor exprimate procentual.
Etimologia cuvântului "opinie" derivă din latinescul "opinari" care înseamnă a gândi, a crede, a formula o părere şi este expresia unei convingeri subiective într-o anumită problemă, faţă de o anumită situaţie.

În "Enciclopedie de psihologie", opinia publică este definită ca "procesul psihosociologic interactiv de agregare a judecăţilor evaluative, atitudinilor şi credinţelor referitoare la o problemă socială ale unui număr semnificativ de persoane dintr-o comunitate care se exprimă verbal deschis".
B. Hennessy defineşte opinia publică drept "un complex de preferinţe exprimate de un număr semnificativ de persoane cu privire la o problemă de importanţă generală".

De foarte multe ori, noţiunea de opinie publică este asimilată cu o anumită mulţime, cu un anumit grup de persoane, semnificativ ca dimensiuni.
Sondajul de opinie reprezintă valorizarea unei direcţii fundamentale de dezvoltare a ştiinţelor socio-umane – interconexiunea dintre sociologie, ştiinţele comunicării şi cercetarea opiniei, conjugată cu discipline aplicative corespunzătoare principalelor sectoare de piaţă specifice domeniului; abordarea impactului socio-cultural al noilor tehnologii de comunicare, studiul procesului de formare a opiniei în societatea informatizată.

Ancheta este o metoda cantitativă de culegere a informaţiilor care foloseşte chestionarul ca instrument de investigare. Nu orice ancheta este un sondaj de opinie; sondajul de opinie este o subcategorie a anchetei.  Informaţia este culeasă prin intermediul unor proceduri standardizate care face posibilă extrapolarea cu o eroare acceptabilă a rezultatelor de la o parte a populaţiei investigate la totalitatea grupului ţintă, în ansamblu. Ancheta nu îşi propune să descrie indivizii particulari care fac parte din eşantion ci să obţină un profil al grupului vizat.

Ancheta statistică este o metodă de observare parţială cu deosebirea ca numai cu totul întâmplător poate să îndeplinească condiţia de reprezentativitate. Ea se bazează pe completarea benevolă a chestionarelor, ceea ce înseamnă că pe baza rezultatelor ei putem aprecia unele tendinţe generale fără să putem face o estimare riguroasă a parametrilor colectivităţii totale.

Sondajul statistic face parte din metodele de observare special organizate şi cu caracter parţial. Are ca scop să înlocuiască o observare totală de mare amploare. Sondajul este, aşadar, o formă „populară” de anchetă, axată pe o problemă ce stârneşte un interes general şi ale cărei rezultate sunt aduse la cunoştinţa publicului sub o formă accesibilă, utilizându-se, de regulă, reprezentări grafice ale frecvenţelor exprimate procentual.

Chestionarul, cel mai utilizat instrument de culegere a datelor primare, se construieşte în concordanţă cu metoda de sondaj utilizată. Chestionarul este instrumentul de bază, extrem de flexibil, folosit în cercetarea efectuată pe teren, format dintr-o colecţie de întrebări la care urmează să răspundă persoanele cuprinse în eşantion. De asemenea, chestionarul cuprinde întrebări de identificare sau variabile personale, prin care se determină caracteristicile de bază ale statutului social al indivizilor - sex, vârstă, şcolaritate, ocupaţie etc., factori care intervin aproape întotdeauna în determinarea comportamentelor, opiniilor, atitudinilor, aspiraţiilor, evaluărilor etc. ale subiecţilor cercetaţi.

Metoda de analiză folosită

Sondajul de opinie s-a realizat în perioada martie – aprilie 2007. S-a preferat metoda “faţă în faţă”, respondanţii fiind chestionaţi în locaţiile de reşedinţă.

Persoanele incluse în eşantion au fost selectate din grupul ţintă  vizat, într-o manieră care să permită fiecărui individ să aibă aceeaşi şansă de a fi selectat, astfel încât rezultatele pot fi extrapolate de la indivizii chestionaţi la întreagul grup ţintă. Metoda de eşantionare a fost selecţia raţională (judgment samples) - eşantionarea se bazează pe raţionamentul sau pe presupunerea controlată a operatorului de interviu că respondentul reprezintă populaţia de interes şi  selecţia în lanţ (metoda bulgărelui de zăpadă) - eşantionarea presupune că respondenţii oferă numele altor respondenţi care fac parte din populaţia de interes. Eroarea de eşantionare a fost de 3,86%, pentru un interval de încredere de 95%.

Rezultatele sondajului

Populaţia inclusă în eşantion este formată din tinerii din zona transfrontalieră, din acest motiv eşantionul este format din 625 de tineri din care 76.80 % de cetăţenie română şi 23.20 % de cetăţenie ucraineană.

În ceea ce priveşte structura eşantionului pe sexe observăm că pe total avem 308 tineri de sex masculin şi 317 tineri de sex feminin. Având în vedere şi caracteristica cetăţenie eşantionul are 233 de tineri de cetăţenie română de sex masculin şi 247 de sex masculin. Tinerii de cetăţenie ucraineană sunt 75 de sex masculin şi 70 de sex masculin.

Eşantionul este format din tineri a căror vârstă nu depăşeşte 35 de ani. Cel mai important segment reprezentând 42.70% este format din tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 -18 ani. Tinerii cu vârstă sub 15 ani au fost chestionaţi în proporţie de 12.20 %, reprezentând cel mai mic segment.

Analizând tabelul de mai jos observăm că cei mai mulţi tineri sunt din mediul rural 42.70 % (comunele Gălăneşti şi Bilca), 36.30 % din subiecţi sunt din oraşe (Vicovul de Sus) şi 21.00 % din municipii (Suceava, Rădăuţi şi Cernăuţi).

În ceea ce priveşte caracteristica educaţie cei mai mulţi dintre subiecţi sunt la liceu (233 tineri de cetăţenie română şi 84 tineri de cetăţenie ucraineană), un alt segment important îl reprezintă studenţii (45 tineri de cetăţenie română şi 33 tineri de cetăţenie ucraineană).

Din următorul tabel se observă că tinerii discută frecvent despre protecţia mediului (26.40%) , subiectul legat de contacte cu tinerii din Ucraina/ România având o pondere mai mică (11.50%), 236 din subiecţi nu au discutat niciodată despre această temă.

Conform datelor din tabel şi din grafic se observă că tinerii de cetăţenie ucraineană discută mai des despre protecţia mediului (28.30%) comparativ cu tinerii de cetăţenie română (25.80%).

64.00% din subiecţii cercetaţi de cetăţenie română şi 59.30% din tinerii ucraineni discută ocazional despre protecţia mediului. Cei care nu discută niciodată despre protecţia mediului sunt într-un număr mic, respectiv 9.40% români şi 11.00% ucraineni.

Întrebaţi tinerii au răspuns că principala prioritate în abordarea protecţiei mediului în foarte mare măsură este creşterea nivelului de educaţie şi conştientizare a populaţiei în spiritul protecţiei mediului(37.60 %), respectiv prevenirea poluării(32.60 %).

Românii sunt interesaţi de creşterea nivelului de educaţie şi conştientizare a populaţiei în spiritual protecţiei mediului în foarte mare şi în mare măsură în proporţie de 70.50 %, iar ucrainenii în procent de 68.30 %.

Întrebaţi care sunt cele mai frecvente probleme cu care se confruntă localitatea în care trăiesc, cei mai mulţi tineri sunt de părete în mare şi foarte mare măsură (71.20%) că protejarea mediului înconjurător este principala problemă cu care se confruntă, urmată de situaţia economică (70.70%) şi creşterea preţurilor/inflaţia (63.20%). Cele mai mici probleme în opinia celor anchetaţi ar fi terorismul şi consumul de droguri.

72.20 % din tinerii de cetăţenie româna consideră că protejarea mediului înconjurător este în mare şi foarte mare măsură cea mai mare problemă cu care se confruntă localitatea lor, în ceea ce-i priveşte pe tinerii de cetăţenie ucraineană 67.60 % sunt de aceeaşi părere.

În ceea ce priveşte interesul pentru programele de cooperare româno- ucraineană observăm că doar 26.90% din subiecţi sunt interesaţi în mare şi foarte mare măsură de această temă. Un segment important din eşantion (40.20%) a răspuns că este interesat în mică măsură de programele de cooperare româno-ucraineană, aspect mai puţin favorabil.

Conform graficul de mai sus vedem că cel mai mare interes pentru programele de cooperare româno-ucraineană sunt tinerii cu vârsta sub 15 ani (10.50 %), subiecţii cu vârstă cuprinsă între 18-25 de ani fiind interesaţi în mare măsură (25.30 %), iar cea mai mare parte a subiecţilor cu vârstă cuprinsă între 25-35 ani (46.40 %) sunt interesaţi în mică măsură de această temă.

Analizând interesul pentru programele de cooperare româno-ucraineană în funcţie de caracteristica cetăţenie sesizăm că cel mai mare interes îl au tinerii de cetăţenie ucraineană (29.00%) tinerii de cetăţenie română sunt interesaţi în mare şi foarte mare măsură în proporţie de 26.30%.

În ceea ce priveşte afirmaţia privind contactul cu tinerii din Ucraina / România în funcţie de cetăţenia subiecţilor, 20.00 % dintre tinerii de cetăţenie ucraineană şi 15.40 % tineri de cetăţenie română sunt total de acord cu această afirmaţie.

Analizând dorinţa de implicare a subiecţilor în colaborarea româno-ucraineană, observăm că cei mai mulţi sunt total de acord şi oarecum de acord cu afirmaţia Doresc să mă implic mai mult în colaborarea româno- ucraineană. 25.60 % dintre studenţi sunt total de acord cu această afirmaţie, dintre cei care oarecum de acord cu afirmaţia de mai sus sunt 53.30 % liceeni, 51.30 % studenţi şi 46.10 % de elevi din şcoala profesională.

Întrebaţi cărui domeniu ar trebui să o se acorde atenţi prioritară în cooperarea româno-ucraineană cei mai mulţi tineri (38.70 %) au răspuns protecţia mediului, apoi ajutorul regional (21.80 %) şi agricultura (15.20 %).

Dacă analizăm domeniile cu atenţie prioritară în cooperarea româno- ucraineană în funcţie de caracteristica educaţie se observă că 50.00 % din subiecţii care fac cursuri postuniversitare, 42.30 % de liceeni şi 41.00 5 de studenţi consideră că protecţiei mediului ar trebui să i se acorde atenţie prioritară.

După cum observăm şi în graficul de mai jos principala sursă de informaţii atât în cazul tinerilor de cetăţenie română (45.00 %) cât şi în cazul tinerilor de cetăţenie ucraineană (35.30 %) este televiziunea, Internetul este folosit de 15.20 % de români şi 10.30 % ucraineni. 2.70 % de tineri de cetăţenie română şi 1.40 % de tineri de cetăţenie ucraineana nu caută niciodată asemenea informaţii.

În ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă bărbaţii (24.70 %) au într-adevăr nevoie de mai multe informaţii în legătură cu acest subiect, în schimb 54.60 % dintre femei ar dori să aibă mai multe informaţii despre dezvoltarea durabilă.

62.80 % din subiecţii de cetăţenie ucraineană ar dori să aibă mai multe informaţii despre dezvoltarea durabilă şi 25.90% dintre subiecţii de cetăţenie română au într-adevăr nevoie de mai multe informaţii despre dezvoltarea durabilă. 18.60 % dintre ucraineni şi 19.20 % de români sunt mulţumiţi de ceea ce ştiu deja referitor la dezvoltarea durabilă.

Principalele direcţii de acţiune urmate de tinerii chestionaţi, în ceea ce priveşte problema deşeurilor, sunt în mare şi foarte mare măsură reciclarea (67.10 %), apoi utilizarea produselor ecologice (64,90 %). Folosirea sistemelor refolosibile şi reîncarcabile şi achiziţionarea produselor cu durată lungă de viaţă sunt direcţii de acţiune mai puţin urmate, fiind folosite în mică şi foarte mică măsură în procent de 67.10 %, respectiv 64.90 %.

Întrebaţi care este cea mai gravă problema de poluare, tineri au răspuns în foarte mare măsură poluare aerului (47.20 %), respectiv poluarea apelor(45.60 %), pe ultimul loc se situează deşertificarea (14.10 %).

Problemele de poluare în acest moment, din punctul de vedere al abordării transfrontaliere, după opinia celor chestionaţi în mică şi foarte mică măsură sunt urbanizarea (39.30 %), deşertificarea (38.00 %) şi consumul de energie (34.00%).

Atunci când au o opinie puternică 25.90 % dintre tinerii chestionaţi încearcă să convingă des pe ceilalţi de aceeaşi opinie, un segment important din eşantion (49.80 %) face aceasta din când în când, în timp ce 5.30 % din cei chestionaţi nu au făcut niciodată acest lucru.
                                                                                   

Din graficul de mai jos observam că femeile (26.50 %) încearcă mai des să-şi convingă prietenii, rudele sau colegii să le împărtăşească opinia comparative cu bărbaţii (25.30 %). De asemenea 5.50 % din bărbaţi şi 5.00 % dintre femei nu au încercat niciodată să convingă pe cineva să le împărtăşească opinia.